Psihoterapeut Sacala Dorin Mircea

Psihoterapeut Sacala Dorin Mircea

Anxietatea

Anxietatea poate căpăta diverse forme,  având la baza un mare număr de cauze ce o generează.

Elemente declanșatoare ale anxietății își au rădăcina în copilăria de început, unde atât mediul familial cat și grupul social căruia îi aparține copilul, alături de eventuale forme de labilitate psihică și chiar fizică, pot crea premizele instalării anxietății.

Surse ale anxietății pot sta în carențe de vorbire, de pronunție a unor litere sau cuvinte și expresii, o lentoare mentală în a găsi formele dorite de exprimare și nu corectitudinea celor spuse, presiunea psihică pe care o poate exercita un grup, mai ales dacă acesta are o atitudine degajată, ironică și cu tente de umilire sau de superioritate față de indivizi aflați în dificultate.

De asemenea, lipsa de cultură sau educație conduce la apariția anxietății. În funcție de cauzele ce au determinat apariția acesteia, psihoterapeutul alege un mod de tratament adecvat.

Având în vedere faptul ca anxietatea constituie punctul de plecare al unor tulburări grave, evaluarea psihologică și tratarea acesteia constituie o necesitate. În cele ce urmează, voi prezenta câteva forme de anxietate și situații concrete ce determină apariția acestora.

Prima menționată este anxietatea provocată de lipsa de definire, ce are la bază incapacitatea de definire a unei stări sau a unei situații ce aparține viitorului dar care se cere definită în prezent. Situația nu permite evaluare neajunsurilor pe care urmează să  le provoace dar produce teama, îndoiala, neîncrederea, o blocare a capacității de gândire și decizie sau o retragere din viața socială. În acest fel se creează premizele apariției depresiei. În unele situații se poate ajunge la pierderea nuanțelor lipsei de definire, la uitarea surselor ce provoacă starea de anxietate și la transformarea acestora într-o cauză generală și nedefinită a anxietății, ancorată în evenimente vechi sau chiar imaginare.

O caracteristică a acestui tip de anxietate constă în existența unei stări continue de așteptare a unor răspunsuri, a unor implicații sau efecte, ce se transformă în dorința unei salvări ce nu mai vine sau în neîmpliniri cu efect distructiv.

Ca rezultat al acestui tip de anxietate, menționez de asemenea, scăderea încrederii în sine și a capacităților mentalului de sinteză și răspuns, putându-se ajunge până la forme obsesive de gândire. Totodată, pot să  apară gânduri negative, stări de blocare mentală, agitație sau precipitare, tremur în corp, plâns, transpirație sau stări de vomă, toate ducând către atacuri de panică.

Întăresc ideea ca acest tip de anxietate provoacă sub o formă neclara, confuza, o cerere de clarificare, de liniște interioară, de eliminare a necunoașterii imediate și de viitor, fără a avea clarificat sau în ce constă, sau cum trebuie să  arate o forma clară a răspunsurilor. De asemenea, nu trebuie omis faptul că exista o lipsă de definire a unei părți esențiale a vieții, o imposibilitate de a elabora răspunsuri ce sunt necesare pentru clarificarea realității.

Anxietatea provocată de lipsa de definire include ceea ce în mod curent apare în literatura de specialitate ca fiind o stare de neliniște, de îngrijorare, de frământare, o teamă nedefinită. Posibilitatea de apariție a depresiei, atacurilor de panică sau a nevrozei obsesiv-compulsive reprezintă un motiv întemeiat de a vizita un cabinet psihologic.

O altă formă de anxietate este cea provocată de stările de neînțelegere. Deși pare o formă derivată din cea descrisă anterior, are totuși rădacini în personalitate, cultură, educație sau labilități ale sistemului nervos. Mai concret, putem consemna unele stări în care individul nu are reacții la elemente simple, chiar dacă unele dintre ele îl vizează direct, nu are reacții de înțelegere, sau le are cu multă întârziere, asupra unor dispoziții ce i se dau, sau chiar glume, aluzii cu o tentă de înțeles subtil. Neînțelegerea poate avea un caracter total sau greoi, dar pot apărea însă și elemente de înțelegere corectă sau doar parțial corectă, după perioade mai lungi sau mai scurte de timp, în funcție mai ales de reacțiile celor din jur, atunci când fenomenul are loc într-un grup.

În primele faze de conștientizare a afecțiunii, individul consideră că starea lui se datorează oboselii sau dezinteresului provocat de stres sau alte probleme presante și nu realizează importanța acesteia. Se poate ajunge în situația în care deciziile se iau din ce în ce mai greu, de multe ori cu lipsa de discernământ, cu teamă și se atinge faza refuzului de a mai lua decizii, moment în care se va produce o nouă cădere psihică.

Foarte puternic este afectată personalitatea individului. Își face loc izolarea mentală și fizică față de societate și apoi față de familie, ce va duce la apariția unui personaj nou, pe care existența nu îl interesează sub niciun aspect, totul va fi considerat ca un hău fatal al vieții, izolarea având efectul unui somn semi-profund și de durată.

Incapacitatea mentalului de a mai fi analitic este unul dintre motivele pentru care individul nu percepe transformările sale și nici nu  poate să sesizeze cauzele și modul de acțiune al acestora. Nu va putea să aibă o evaluare a progresului căderii, el nepercepând în plan logic că se află în suferință, sub efectul unei boli. De altfel, viața ajunge să  se limiteze la o succesiune de elemente devenite automatisme. Intervenția unui psiholog cu experiență poate bloca evoluția acestui tip de anxietate.

O altă formă distinctă de anxietate este anxietatea de îndepărtare. Situația se referă în special la acele cazuri de izolare forțată, de rupere bruscă sau brutală a unor relații de viață, de mult timp statornice și care au avut rol direct în stabilirea unor echilibre existențiale, cu precădere în relațiile sociale. Un divorț, mai ales dacă creează situații complicate din punct de vedere psihic, cum ar fi descoperirea unor caracteristici de personalitate nebănuite, poate declanșa reacții de retragere din viața socială avută anterior concomitent cu o nouă evaluare psihică a sinelui, cu modificări impuse ale personalității sau chiar atitudini ostile față de persoane implicate. Nu trebuie omis faptul că afecțiuni similare pot suferii copiii, părinții sau rudele apropiate, aceștia fiind implicați direct în toate stările emoționale  legate de eveniment.

Tot în acest tip de anxietate putem încadra cazurile de schimbare forțată a locului de muncă sau a atribuțiilor în cadrul acestuia. Mutarea seviciului pe perioadă lungă, în zone izolate, cu activități de rutină ce creează automatisme, va produce nu numai căderi profesionale ci mai ales la căderi psihice, situații generatoare de anxietate. Tot din această categorie ar putea face parte situațiile de izolare prin mutarea în medii ce depășesc capacitățile individului, de muncă, de viață, de cunoaștere sau chiar de abilitatea de creare de legături sociale cu noile structuri.

Producătoare de anxietate sunt și situațiile când se contestă, fără o explicație, pregătirea profesională, capacitățile profesionale de orice fel, mai ales cele de conducere și organizare, capacități ce nu au fost niciodată contestate și nu au fost deteriorate de greșeli sau conflicte.

Persoanele care prezintă acest tip de anxietate manifestă o mare inadaptabilitate la nou, însoțită de un blocaj mental și uneori chiar somatic ce vor duce la introvertire. Acești oameni vor evita să  schimbe locul de concediu, zona de plimbare, meditație sau odihnă, deoarece locurile cunoscute le conferă liniște, odihnă automată, calm și stabilitate.

Anxietatea poate fi generată de minciună atunci când este condamnată dar adoptată ca unică șansă, stigmatizată ca o pată a caracterului uman, dar folosită conștient în diverse raporturi existențiale interumane și sociale. Se poate declanșa o antiteză, o implicare forțată dar necesară de da și nu, ce produce o rupere în planul psihic cu îndepărtarea de elementele pozitive ale existenței, negarea tuturor valorilor, ajungându-se uneori până la anularea caracteristicilor personalității și formarea unei atitudini de negare violentă a societății sau la atitudini ostile directe față de reguli și lege.

Tot ca sursă de generare a anxietății ar trebui arătat efectul negativ a unor false norme sociale referitoare la potența sexuală, gradul de interes pentru posibili parteneri de sex opus, teama de posibile momente tensionale în timpul actului sexual etc. Aici este evidentă lipsa unei educații în domeniu, într-un cadru adecvat, lecțiile căpătate în anturaj fiind de cele mai multe ori cauze ale reținerii față de sex. Este posibil ca și aversiunea unora față de căsnicie sau chiar față de sexul opus să devină forme de anxietate, tot datorită unor înțelegeri greșite ale fenomenelor vieții sociale, mai ales într-o societate în care sunt frecvente decalajele între vârsta biologică și cea mentală, caracterizată de schimbări rapide, de anvergură, chiar în cadrul aceleiași generații.

Ca urmare a efectelor distructive pe care anxietatea le produce, insist asupra necesității de a efectua o evaluare psihologică odată cu primele semne de instalare a acesteia.

Distribuiti daca v-a placut