Schema therapy sau terapia centrată pe scheme cognitive dezadaptative timpurii este o formă integrativă de terapie elaborată de psihologul american Jeffrey Young și colaboratorii săi. Aceasta îmbină în mod unitar elemente ce țin de școlile cognitiv-comportamentale, gestaltiste, constructiviste și psihanalitice.
Schema therapy este o abordare sistematică ce extinde terapia cognitiv comportamentală prin integrarea unor tehnici provenite din alte școli de terapie. Extinderea terapiei cognitiv-comportamentale se realizează printr-un accent pus într-o mai mare măsură pe explorarea originilor din copilărie și adolescență ale problemelor psihologice, pe tehnicile orientate spre emoții, pe relația terapeut-pacient și pe stilurile dezadaptative de coping.
Terapia centrată pe scheme cognitive dezadaptative timpurii se adresează în special pacienților cu tulburări psihologice rigide și cronice, ce sunt considerați dificil de tratat. Includem aici pacienții care prezintă tulburări de personalitate.
Eficiența tehnicilor terapeutice specifice acestei terapii, claritatea conceptelor pe care le utilizează și ușurința cu care acestea sunt deprinse de pacienți o recomandă într-o gamă largă de situații. Schema therapy oferă, practic, o radiografie a problemelor pacientului, permițând analiza și identificarea cauzelor acestora, începând cu cea mai timpurie copilărie.
Pașii ce necesită a fi urmați în timpul procesului terapeutic se conturează după evaluarea pacientului care iși poate face o imagine clară asupra problemelor care l-au adus în terapie.
Ca bază teoretică, menționez că Jeffrey Young a avansat ideea potrivit căreia experiențele nocive din copilărie stau la baza tulburărilor de personalitate, a problemelor ușoare de personalitate și a multor tulburări cronice de pe axa I (anxietate, depresie, abuz de substanțe, tulburări psihosomatice, sexuale, psihotice etc). În studierea acestei idei, el a definit un subset de scheme cognitive pe care le-a numit scheme cognitive dezadaptative timpurii.
Enumerând schemele cognitive, fără a intra în detalii, acestea sunt: abandon, abuz, deprivare emoțională, deficiență, izolare socială, dependență, vulnerabilitate la vătămare sau boală, sine infantil, eșec, îndreptățire/grandomanie, autocontrol redus, subjugare, autosacrificiu, nevoie de aprobare, negativism, inhibiție emoțională, standarde nerealiste și pedepsire.
Schemele cognitive apar ca rezultat al unor nevoi emoționale de bază, ce nu au fost satisfacute în copilărie. Nevoile de bază ale ființelor umane pot fi grupate în felul următor:
- atașament securizant;
- autonomie, competență și un sentiment al securității;
- libertatea de a exprima nevoi și emoții întemeiate;
- spontaneitate și joacă;
- limite realiste și autocontrol;
Pe scurt, schemele cognitive disfuncționale timpurii sunt tipare emoționale și cognitive prin care ne autosabotam, care durează devreme pe parcursul dezvoltării noastre și se repetă de-a lungul vieții noastre. Comportamentele, fiind determinate de schemele cognitive, nu fac parte dintre acestea.
Tehnicile de remediere a schemelor cognitive disfuncționale timpurii, incluzând elemente ale terapiei cognitiv-comportamentale, imageria dirijată și metode de abordare a tulburării de atașament, se dovedesc a fi eficiente în situațiile în care alte metode terapeutice nu dau rezultate.
(sursa: Terapia centrată pe scheme cognitive, Autor: Jeffrey E. Young, Editura ASCR 2015)